I. Speranța este produsul experienței („răbdarea aduce biruinţă în încercare, iar biruinţa aceasta aduce nădejdea.” – Romani 5:4). Este posibil ca experiența și încercările vieții să-l împingă pe necredincios la disperare. Credinciosul are o speranță cu ajutorul căreia el vede toate lucrurile și care devin din ce în ce mai strălucitoare.
II. Speranța este produsul Scripturilor („Şi tot ce a fost scris mai înainte a fost scris pentru învăţătura noastră, pentru ca, prin răbdarea şi prin mângâierea pe care o dau Scripturile, să avem nădejde.” – Romani 15:4). Dacă un om va studia consemnările tuturor modurilor în care Dumnezeu tratează cu oamenii și intenția lui Dumnezeu față de oameni, acest studiu îl va lăsa plin de speranță. Planificând educația fiului său, Richard Oliver Cromwell a spus: „Aș dori să studiez puțină istorie”. Pentru credincios, lecția istoriei este speranța.
III. Speranța provine din înțelegerea chemării lui Dumnezeu („şi să vă lumineze ochii inimii, ca să pricepeţi care este nădejdea chemării Lui, care este bogăţia slavei moştenirii Lui în sfinţi.„ – Efeseni 1:18). Credinciosul nu are această accepțiune disperată a mântuirii care se poate obține numai prin luptă. O asemenea luptă ar fi lipsită de speranță. El are înțelegerea unei noi relații cu Dumnezeu, relație la care a fost invitat, nu pentru că el a meritat-o, ci doar din mila lui Dumnezeu.
IV. Speranța este produsul Evangheliei („negreşit, dacă rămâneţi şi mai departe întemeiaţi şi neclintiţi în credinţă, fără să vă abateţi de la nădejdea Evangheliei pe care aţi auzit-o, care a fost propovăduită oricărei făpturi de sub cer şi al cărei slujitor am fost făcut eu, Pavel.„ – Coloseni 1:23). Evanghelia este Vestea Bună. Un mesaj ca și mesajul lui Ioan Botezătorul (Luca 3:7, 17) este un mesaj care conține o amenințare care ar duce la disperare pe orice om. Mesajul lui Isus este o invitație, o ofertă, o promisiune, o veste bună uimitoare care va ușura inima fiecărui om apăsat de păcatul său
V. Speranța depinde de Isus și de lucrarea Sa („cărora Dumnezeu a voit să le facă cunoscut care este bogăţia slavei tainei acesteia între neamuri, şi anume Hristos în voi, nădejdea slavei.„ – Coloseni 1:27; „Pavel, apostol al lui Isus Hristos prin porunca lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru, şi a Domnului Isus Hristos, nădejdea noastră.” – 1 Timotei 1:1). Speranța creștină nu este fundamentată pe nimic din ceea ce e făcut, sau poate să facă omul pentru sine însuși. Ea este fundamentată pe ceea ce a făcut Cristos pentru el.
Prof. Tiberiu Lăpădătoni, Biserica Creștină Baptistă Speranța din Râmnicu Vâlcea