Sporind în lucrul Domnului

De aceea, preaiubiţii mei fraţi, fiţi tari, neclintiţi, sporiţi totdeauna în lucrul Domnului, căci ştiţi că osteneala voastră în Domnul nu este zadarnică. – 1 Corinteni 15:58

Viața creștină este o viață de lucru. Domnul Isus spunea în timp ce propovăduia Evanghelia Împărăției: „Mare este secerișul, dar puțini sunt lucrătorii.” (Matei 9:37).

„Fiindcă – mai spunea Domnul Isus – Împărăția cerurilor se aseamănă cu un gospodar, care a ieșit dis de dimineață, să-și tocmească lucrători la vie” (Matei 20:1). Iar apostolul Pavel le scria fraților din Corint: „Căci noi suntem împreună lucrători cu Dumnezeu. Voi sunteți ogorul lui Dumnezeu, clădirea lui Dumnezeu” (1 Corinteni 3:9).

Cu toții cântăm și lucrăm, dar puțini sporesc în lucrul Domnului. „În via lui Isus intră să lucrezi”, „Sus la lucru amice creștine”…Lucrul Domnului implică mari privilegii, responsabilități și răsplătiri. Să privim mai întâi la:

  1. UNIVERSALITATEA  LUCRULUI

Îndemnul este adresat „prea iubiţilor mei fraţi”. Nu este făcut doar prezbiterilor, deşi ei trebuie să dea exemplu sau cum spune apostolul Petru: „făcându-vă pildă turmei” (1 Petru 5:3). „Nu este doar pentru diaconi, deşi diacon înseamnă „slujitor” (Fapte 6:1-3). Nu este doar pentru predicator, deşi el are un lucru de făcut şi care trebuie să se înfăţişeze înaintea lui Dumnezeu: „ca un lucrător care n-are de ce să-i fie ruşine, şi care împarte drept Cuvântul adevărului” (2 Timotei 2:15). „Dar tu fii treaz în toate lucrurile, rabdă suferinţele, fă lucrul unui evanghelist, şi împlineşte-ţi slujba” (2 Timotei 4:5).

Noul Testament ne învaţă că fiecare creştin trebuie să fie un lucrător. Ne gândim la pilda talanţilor. „Atunci împărăţia cerurilor se va asemăna cu un om, care, când era să plece într-o altă ţară, a chemat pe robii săi, şi le-a încredinţat avuţia sa” (Matei 25:14). Chiar dacă ni se încredinţează un talant, avem un lucru.

Avem apoi biserica sub forma unui trup. „…și noi, care suntem mulți, alcătuim un singur trup în Hristos…Cine este chemat la o slujbă, să se țină de slujba lui.” (Romani 12:5,7). „Sunt felurite lucrări, dar este același Dumnezeu, care lucrează totul în toți” (1 Corinteni 12:6). Fiecare membru are o funcție.

Vor fi diferenţe, dar nu şi excepţii. Vor fi diferenţe de capacitate, dorinţă, prilej, etc. dar nu vor fi excepţii în ceea ce priveşte educaţia, vârsta, sexul etc. Când a început prigoana în Ierusalim: „Cei ce se împrăştiaseră mergeau din loc în loc şi propovăduiau Cuvântul”(Fapte 8:4).

Va fi o lucrare în biserică pentru un Pavel şi un Timotei; o Eunice şi o Dorcă; un Barnaba şi un Marcu.

De aceea, preaiubiţii mei fraţi, fiţi tari, neclintiţi, sporiţi totdeauna în lucrul Domnului, căci ştiţi că osteneala voastră în Domnul nu este zadarnică.” – 1 Corinteni 15:58

2. CERINŢA  DE BAZĂ PENTRU LUCRU

Convingerea (fermitatea şi statornicia) este necesară pentru lucrul Domnului. Corintenii erau umbriţi în munca lor de îndoieli, păreri, etc. Ilustrăm aici problema mâncării cărnii (cap.8-10); importanţa şi folosirea darurilor (cap. 12-14); întrebarea cu privire la învelitoare şi Cina Domnului (cap.11). Filipenii erau îndemnaţi să se poarte: „într-un chip vrednic de Evanghelia lui Hristos, pentru că fie că voi veni să vă văd, fie că voi rămânea departe de voi, să aud despre voi că rămâneţi tari, în acelaşi duh şi că luptaţi cu un suflet pentru credinţa Evangheliei”(Filipeni 1:27).

Râvna pentru Domnul este imposibilă fără credinţă şi convingere puternică. Iacov spunea că dacă va zice cineva: „Tu ai credinţa. Şi eu faptele”. „Arată-mi credinţa ta fără fapte, şi eu îţi voi arăta credinţa mea din faptele mele” (Iacov 2:18). Lucrul nostru este proporţional cu credinţa, convingerea şi nădejdea noastră.

3. CARACTERUL  CONSTANT AL LUCRULUI

Religia creştină este o religie bazată pe cuvântul totdeauna. Totdeauna: „vorbirea voastră să fie totdeauna cu har” (Coloseni 4:6); „Bucuraţi-vă totdeauna în Domnul!” (Filipeni 4:4); „totdeauna aţi fost ascultători…” (Filipeni 2:12); „Fiţi totdeauna gata să răspundeţi…”(1 Petru 3:15).

A lucra întotdeauna înseamnă: „propovăduieşte Cuvântul, stăruieşte asupra lui la timp şi ne la timp…” (2 Timotei 4:2).

Slujirea spasmodică nu este acceptată de Domnul, întotdeauna înseamnă şase zile pe săptămână plus Duminica. Doar Duminica nu este suficient.

Întotdeauna înseamnă când suntem priviţi şi lăudaţi plus când lucrul nostru nu este văzut şi nelăudat.

Întotdeauna înseamnă în timpul întâlnirii în jurul Evangheliei plus cincizeci şi una de săptămâni după aceea.

Întotdeauna înseamnă perioada din tinereţe şi cea care urmează, căci, spunea Domnul Isus: „Oricine pune mâna pe plug, şi se uită înapoi, nu este destoinic pentru împărăţia lui Dumnezeu” (Luca 9:62).

Lipsa de constanţă în slujirea creştină înseamnă că noi nu suntem dependenţi (poate fierbinţi, reci sau căldicei), iar aceasta înseamnă luarea unei şanse cu privire la mântuirea noastră veşnică.

4. ARDOAREA  LUCRULUI

În textul original grecesc este folosit cuvântul perisseno: „a abunda, a da peste, a întrece”. Acest cuvânt este folosit când este vorba să-i întreci pe alţii (Matei 5:20). Mai este folosit când se depăşeşte minimul (Luca 15:17) sau ceva care a fost făcut în trecut (Marcu 15:14).

Slujirea creştină trebuie să fie una din belşug sau abundenţă.

Slujirea din abundenţă este una de bunăvoie (Matei 20), ceasul al unsprezecelea.

Slujirea din abundenţă (stăruitoare) este una fără preget (Romani 12:11), caldă spre fierbinte.

Slujirea din abundenţă (stăruitoare) este din inimă, după cum spunea Pavel efesenilor: „Slujiţi-le nu numai când sunteţi sub ochii lor, ca şi cum aţi vrea să plăceţi oamenilor, ci ca nişte robi ai lui Hristos, care fac din inimă voia lui Dumnezeu” (Efeseni 6:6).

Slujirea din abundenţă este una care deţine primul loc (Matei 6:33).

De aceea, preaiubiţii mei fraţi, fiţi tari, neclintiţi, sporiţi totdeauna în lucrul Domnului, căci ştiţi că osteneala voastră în Domnul nu este zadarnică.” – 1 Corinteni 15:58

5. MOTIVELE  PENTRU  LUCRU

Învierea finală. Întregul capitol (1 Corinteni 15) este o discuţie despre înviere şi nemurire. Dovada învierii este învierea lui Cristos (1 Corinteni 15:12). Dacă nu există înviere, consecinţele constau în faptul că totul e în zadar (v. 14-19). Natura trupului înviat este una nestricăcioasă, de slavă (v. 35-49). Având în vedere acest fapt, că va fi o viaţă dincolo de aceasta, lucraţi!

Viaţa viitoare este un motiv pentru toţi ca să stăruiască în lucrul Domnului.

Ziua de judecată va fi o zi a socotelilor. „Căci toţi trebuie să ne înfăţişăm înaintea scaunului de judecată al lui Cristos, pentru ca fiecare să-şi primească răsplata, după binele sau răul pe care-l va fi făcut când trăia în trup” (2 Corinteni 5:10). Ioan în Apocalipsa face o descriere mai clară: „Şi am văzut pe morţi mari şi mici, stând în picioare înaintea scaunului de domnie. Nişte cărţi au fost deschise. Şi a fost deschisă o altă Carte, care este cartea vieţii. Şi morţii au fost judecaţi, după faptele lor, după cele scrise în cărţile acelea” (Apocalipsa 20:12).

Ziua de judecată va fi o zi a răsplătirii. De aceea Pavel dă îndemnul: „Să nu obosim în facerea binelui; Căci la vremea potrivită, vom secera, dacă nu vom cădea de oboseală”(Efeseni 6:9), iar când i s-a apropiat plecarea la Domnul afirma: „De acum mă aşteaptă cununa neprihănirii, pe care mi-o va da, în ziua aceea, Domnul, Judecătorul cel drept. Şi nu numai mie, ci şi tuturor celor ce vor fi iubit venirea Lui.” (2 Timotei 4:8).

Truda noastră nu este în zadar în Domnul. Adesea în această viaţă munca noastră este în zadar.

Un exemplu tipic este fermierul ale cărui recolte sunt compromise.

Siguranţa Cuvântului lui Dumnezeu este siguranţa răsplătirii lucrătorilor noștri pentru Cristos.

6. NATURA  LUCRULUI

Aceasta nu este inclusă în text, dar lucrul Domnului este lucrul pe care El ni l-a poruncit să-l facem, care-I va da onoarea și slava care-o merită.

A lucra pentru Domnul înseamnă a face voia lui Dumnezeu (Ioan 4:34; Matei 26:39).

A lucra pentru Domnul înseamnă a-L onora (Filipeni 1:20).

Lucrul Domnului este lucrul evanghelizării, proclamarea lui Cristos și a mântuirii Sale la alții. (Marcu 16:15).

Lucrul Domnului este bunăvoinţă. Înseamnă a împărtăşi cu cei care sunt mai puţin favorizaţi (Galateni 6:10).

Lucrul Domnului înseamnă edificare (zidire). Edificarea noastră prin studiu, închinare, etc, (Efeseni 4:12).

În concluzie, sporind în lucrul Domnului înseamnă fericire aici şi în cer după aceea. Să ne examinăm slujirea noastră creştină şi să ne întrebăm individual: „Sporesc eu în lucrul Domnului?” Să ne amintim că în curând „vine noaptea, când nimeni nu mai poate să lucreze” (Ioan 9:4).

Cei care nu sunt în biserica Domnului nu pot să lucreze pentru El, iar voi sunteţi îndemnaţi să ascultaţi de El prin a crede, a vă pocăi şi apoi pentru a fi botezaţi pentru iertarea păcatelor.

Prof. Tiberiu Lăpădătoni, Biserica Creștină Baptistă Speranța din Râmnicu Vâlcea

Etichete:

Un comentariu la „Sporind în lucrul Domnului”

  1. Thanks for every other great post. The place else may anyone get that kind
    of information in such an ideal approach of writing?
    I have a presentation subsequent week, and
    I am on the search for such info.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *